Franciza Scream a fost inca de la inceput un succes total. Primele patru sau cinci filme din franciza au avut incasari bune, fanii le-au „devorat”. Insa declinul inceput odata cu Scream 6 a continuat si in prezent, odata cu lansarea in 2026 a celei de-a saptea parti, Scream 7. Scream 7 nu face altceva decat sa confirme declinul francizei si sa ofere un exemplu de „asa nu”.
Inca de la inceputuri, filmele din seria Scream au incercat sa aduca idei interesante despre cultura horror. Doar ca Scream 7 a renuntat total la tot ce a fost bun in primele filme si s-a concentrat pe altceva, o greseala imensa.
Cel mai recent film din franciza Scream, Scream 7, din 2026, este un film sortit uitarii si esecului la capitolul incasari inca de la inceput. De ce? Pentru ca Paramount a renuntat la Melissa Barrera pentru ca exprimat o opinie corecta, obiectiva. Noua generatie de fani ai francizei Scream cu siguranta vor uri filmul de fata.
Scream 7 promitea dat fiind ca marketingul a functionat foarte bine, mizandu-se pe intoarcerea lui Stu Macher si un rol fenomenal pentru Matthew Lillard, dar din pacate nu prea s-a livrat.
Regizorul Kevin Williamson, alaturi de scenaristul Guy Busick, care s-a ocupat de Scream 5 si 6, a adus din nou pe marile si pe micile ecrane pe Sidney Prescott (Neve Campbell), acum in rolul de mama si proprietar de cafenea in orasul Indiana. Fiica sa, Tatum, interpretata de Isabel May, care are cam aceeasi varsta cu Sidney in filmele de la inceputurile francizei, va fi vizata de ucigasul in serie cu masca bizara, de acum iconica pentru brandul Scream.
Tatum are comportamente asemanatoare mamei sale, este mereu inconjurata de baieti, cauta prietenie si experiente. Prietenul lui Tatum, Ben (Sam Rechner), nu prea poate sa ii intre in gratii mamei pentru ca ii aminteste prea mult de Billy Loomis. Sotul lui Sidney este Mark, seful politiei, interpretat de Joel McHale.
Fiica isi doreste o viata de adolescenta, in vreme ce mama, urmarita inca de trecut si de toate experientele traumatizante, nu poate sa nu o protejeze, poate cam mult, pe Tatum. Numele sau, al fiicei, vine de la cea mai buna prietena a mamei, ucisa in garaj.
Linistea aparenta e tulburata de o crima odioasa in casa lui Stu Macher. Telefoanele nu mai contenesc sa sune, Stu (Matthew Lillard) o ameninta din spatele ecranului si al camerei telefonului ca ii va ucide fiica. Intrebarea este: este cu adevarat Stu Macher sau doar un deepfake?
Ghostface, celebrul ucigas care incearca sa ii distruga viata protagonistei, este un personaj malefic inca de la inceputurile aparitiei sale. In 1996 acest Ghostface a reusit sa ucida si sa tot ucida incat te intrebai daca in filmele urmatoare mai e ceva de … ucis. Brutalitatea a devenit dintr-odata mai accesibila.
Scream 7 este primul film din franciza Scream care nu are nimic de-a face cu genul horror. In afara de ceva umor fortat si scene care nu prea te fac sa razi cu gura pana la urechi, partea de horror adevarat a cam disparut, din pacate.
Toate momentele in care Ghostface ucide diverse personaje sunt cele mai slabe din toata franciza. Filmul este localizat in Pine Grove, Indiana, nu exista vreo patrula prin oras ca sa fereasca cetatenii de pericole ascunse, nimeni pe strazi, nimeni care sa poata sari sa apere oamenii. E teritoriul perfect pentru Ghostface si ceva joaca de un grotesc iesit din comun.
Si peste toate vine momentul in care ni se dezvaluie si cine era ucigasul, cine e personajul din spatele mastii infricosatoare. Daca in celelalte filme ale francizei era momentul, punctul culminant cand puteai spune „Nu cred asa ceva”, acum totul e plat, predictibil, prea simplu.
Stu Macher nu era adevaratul criminal, ci alt localnic obsedat de Sidney si dornic sa faca rau.
Dincolo de aceste rateuri regretabile, Scream 7 are si niste secvente intime in care Sidney Prescott discuta cu fiica, in care aflam pe scurt ce o macina pe Sidney. Mason Gooding si Jasmin Savoy Brown isi iau rolurile in serios, Chad si Mindy Meeks-Martin, si aduc un plus de calitate secventelor la care participa.
Per total, Scream 7 nu prea mai are nimic unic, e mai degraba exemplul perfect de deconstructie a genului horror. Filmul are multe idei care puteau fi bune, dar nu sunt fructificate pana la capat sau sunt prost integrate. Iar cele doua ore nu merita pierdute daca nu esti fan inrait al francizei si vrei neaparat sa mai bifezi un film…